Diana Bulimar, timişoreanca de argint, la Mondial în Japonia

Copyright: Brigid McCarthy (http://www.thecouchgymnast.com/)

O timişoreancă pregătindu-se asiduu în ultimii ani departe de casă se va alinia vineri începând cu ora locală 11, în Japonia, respectiv 5 în România, la startul Campionatului Mondial de gimnastică. Diana Bulimar, care în 22 august a împlinit 16 ani, este mezina reprezentativei României respectiv a şasea în lotul de 7 al tricolorelor, prinzând aşadar echipa.

Emoţiile încep deci vineri, „o zi hotărâtoare, de calificări, atât pentru aparate, cât şi pentru concursul individual compus precum şi în perspectiva participării în 2012 la Jocurile Olimpice de vară. Este ziua cea mai importantă şi implică toate probele”, după cum ne spune tatăl timişorencei, Daniel Bulimar, întrebându-se dacă Digi Sport va fi difuzor al competiţiei.

Diana era la vârsta de nici 4 ani aleasa antrenoarei Alina Lazăr cu ocazia unei selecţii efectuate la grădiniţa de pe strada Teiului, din zona Circumvalaţiunii, profesoara care între timp a ales să antreneze în Germania călăuzindu-i primii paşi vreme de peste un an. „Era plină de energie, ca o bombă atomică, şi ne-am bucurat mult să înceapă un sport”, îşi aduce aminte Daniel Bulimar. Ulterior, profesorii Mariana Tomceanu şi Marcel Benea, retras din activitate, au devenit cei cărora Diana „le datorează faptul că a ajuns mare”, după cum remarcă tatăl sportivei, Bulimar, în vârstă de 43 de ani şi fost ani buni fundaş dreapta al divizionarelor locale Textila şi Electrica Timişoara.

De la CSS1 Timişoara, talentul a propulsat-o la lotul naţional, iar revenirea sa în competiţii în urma unei accidentări, cu ocazia Campionatului Naţional disputat în luna august la Oneşti, unde a obţinut medalia de argint cu echipa sa de club, i-a recimentat poziţia în echipa naţională. „Am asistat la întreceri, la Oneşti, de fapt a fost ultima oară când am mai văzut-o pe Diana, pentru că de-atunci a mai concurat în Anglia şi Germania, şi ne-am bucurat mult să-şi fi revenit. Toată lumea este uşurată şi mulţumită că şi-a revenit”, a mai explicat tatăl gimnastei, recunoscând că în ultimii ani ajungea să o vadă doar lunar, vizitând-o în cantonamentele centralizate ale lotului reprezentativ.

Pe cât de remarcabil a fost anul 2010, cu o medalie de argint cu echipa reprezentativă la Campionatul European de juniori, în primăvară, respectiv cu una de bronz la paralele, urmate de argintul la sol obţinut în Singapore, la prima ediţie a Jocurilor Mondiale ale Tineretului, pe atât de anevoioasă a fost iarna trecută, în care a tras din greu, vreme de 6 luni, pentru a recupera în urma unei intervenţii chirurgicale la genunchi, survenită prin uzura cartilagiilor. Dar tocmai în acea încercare şi-a dovedit Diana extraordinara ambiţie, puterea interioară sălăşluind într-un trup altfel mignon.

Dar Diana Bulimar a trecut cu brio, chiar la împlinirea a 16 ani, testul revenirii în competiţii, fiind considerată o gimnastă „de patru aparate”, conform caracterizării din cadrul lotului reprezentativ, cu menţiunea că solul îi şi surâde cel mai mult, cu potenţialul de a fi valoroasă şi la bârnă, „dacă nu ratează”, după cum a specificat fostul fotbalist, ba chiar atlet în adolescenţă, la CS Politehnica, vreme de 3 ani, sub bagheta antrenorului emerit, doamna profesoară Damaschin.

Diana, care este o gingăşie de tânără, măsurând 1,40 metri şi 32 kilograme, a prins lotul în urma liderei Cătălina Ponor, decană de vârstă care în 20 august a împlinit 24 ani, şi a colegelor Porgras, Racea, Chelaru şi Haidu, devansând-o pe Andrei, rezervă a echipei.

Cam pe când fotbalistul Bulimar se retrăgea de pe dreptunghiul verde, cu un ultim an derulat la Mânuşarul după ce evoluase în prealabil la Electrica, fiica sa, Diana, îşi începea paşii în gimnastică, pendulând între cantonamentele loturilor, din aprilie 2008 la Deva, vreme de un an, apoi circa un an şi jumătate la Oneşti, şi din nou la Deva, după care ultimul an calendaristic s-a derulat la Izvorani…

Rămâne de văzut dacă Diana Bulimar va adăuga în Ţara Soarelui Răsare celor 5 kilograme de medalii, după cum cântăreşte tatăl său pungile pline cu distincţii câştigate de fiica sa, cert fiind că timişoreanca s-ar fi aşteptat la un altfel de tratament şi recunoştinţă din partea edililor locului cu ocazia premierilor de la finele anului trecut, în ceea ce priveşte sportivii anului în judeţul Timiş. „Trebuia să câştige locul 1 pe judeţ în 2010”, a spus tatăl fetei, decizia având de-a face poate şi cu trecerea gimnastei exact acum un an, în toamna trecută, la CS Dinamo, pentru care a concurat şi la Oneşti. Daniel Bulimar a fost prezent la festivităţile de la Municipalitate, primind premiul în numele fiicei sale, o dovadă în plus că antrenamentele în pregătire centralizată nu te mai aduc pe-acasă nici măcar la ridicarea distincţiilor, puţine câte-or fi… „Cu mulţumiri speciale doamnei Tamara Savu, de la conducerea CSS1 Timişoara, pentru faptul că nu i-a acordat nici o distincţie ca răsplată a reuşitelor din 2010, ca sportivă a clubului timişorean”, a mai remarcat Daniel Bulimar…

Poate că Diana ne va aduce însă marea bucurie de la Tokyo, cu care, mai ales revenită după o accidentare, ar eclipsa toate performanţele precedente…

Sursa: sporttim.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s